AZIR

Asociatia Ziaristilor Independenti din Romania

2016 - Evenimente actuale

1

 

D

E

C

E

M

B

R

I

E

2

0

1

6

LA  MULȚI  ANI,  ROMÂNIA!

 

 


26 octombrie 2016

 

Primim de la William Horsley, vicepreședinte AEJ și Media Freedom Representative.

“Impunity kills. End Impunity!” 

AEJ Statement to mark the International Day to End Impunity for Crimes against Journalists 2016  

On 2 November 2013, two French journalists, Ghislaine Dupont and Claude Verlon, were abducted and killed by armed rebels in Mali. Later that year the UN General Assembly responded to those killings, and to the climate of impunity surrounding the increase in deadly violence against journalists worldwide, by adopting its first ever Resolution on the safety of journalist. It named 2 November as the International Day to End Impunity for Crimes against Journalists, recognising the disturbing reality that in nine out of ten cases the killers of journalists go unpunished. Killing journalists is the most extreme form of censorship, and impunity leads to even more targeted violence and killings. UNESCO, the UN agency that leads international efforts to protect journalists and end impunity, says the very high rate of impunity signifies a breakdown of the rule of law and leads to the covering up of serious human rights abuses, corruption and crime. This day provides a focus for the international community to honour journalists who have paid with their lives for their work, and for all concerned to commit themselves to combat impunity with vigour and determination. The world has become a more hostile environment for journalists, with 115 killings in 2015 alone including 13 in Syria. In the past ten years more than 800 journalists have been killed – either by terrorist groups or criminal gangs, or in armed conflicts, or by shadowy forces linked to political and business interests. And Europe is far from immune. In the past decade 19 journalists were killed in Russia; 8 Charlie Hebdo staff members were massacred in their offices in Paris; and others have been killed in Ukraine, Turkey, Bulgaria, Greece and Poland. NGOs and journalists’ associations, including the AEJ, call on governments to live up to their international legal obligations to protect journalists from targeted violence and to end impunity. Members of the media can do more themselves, too, by strengthening safety policies, demonstrating real solidarity, and exposing the injustice and corruption that leads to impunity.

 


25 octombrie 2016

 

Publicăm comunicatul alcătuit de ActiveWatch, Centrul pentru Jurnalism Independent și Convenția Organizațiilor de Media (din ultima face parte și AZIR):

Parlamentul retransformă serviciile publice de media în radio-televiziune de stat

Publicat Marti, 25 octombrie 2016

25.10.2016

Comunicat de presă

Organizațiile semnatare condamnă votul dat azi de Camera Deputaților prin care se elimină taxa radio-TV și consideră că această măsură alterează profund misiunea mediilor publice şi creează o relație de dependență excesivă față de vectorul politic.

Considerăm că finanțarea direct de la bugetul de stat va fi ultimul episod în politizarea completă a mediilor publice, și așa puternic controlate prin modul de numire și - mai ales - de demitere a consiliilor de administrație.

Propunerea de eliminare a taxei radio-tv a fost înaintată fără prezentarea de soluții alternative, fără identificarea de resurse bugetare și fără analize de impact asupra bugetului de stat - fiind o dovadă de amatorism politic și de populism rudimentar. Reamintim că legea 41/1994 privind organizarea și funcționarea SRR și SRTV este lege organică și că modificările aduse ei trebuie să răspundă unor cerințe procedurale prevăzute de Constituție și de regulamentele Camerelor.

Inițiatorul propunerii, Liviu Dragnea, a menționat în discursul adresat Camerei Deputaților că viitoarele guverne vor aloca prin legea bugetului câte 480.000.000 de lei pentru radioul public, respectiv 620.000.000 de lei pentru televiziunea publică.

Fără să precizeze pe ce se bazează, dl. Dragnea stabilește astfel de la sine putere bugetele viitoare ale celor două instituții. Deși afirmă că aceste bugete sunt mai mari decât cele actuale ale SRR și TVR, nu există nicio garanție că sumele menționate vor fi asumate de viitorul executiv și că vor fi votate de viitorul Parlament.

Așa cum menționam și în comunicatul transmis în 12 octombrie, sistemul de finanțare a mediilor publice reprezintă peste tot în Europa un subiect de îndelungă și inclusivă dezbatere publică. Considerăm legitim orice demers în această direcție, mai ales având în vedere dificultățile financiare grave care afectează TVR, dar susținem necesitatea unei dezbateri publice autentice, prin care să se analizeze diversele opțiuni de finanțare și care să aducă la masă toți stakeholderii. 

În acest sens, salutăm declarațiile domnului Dragnea privind necesitatea modificării legii de funcționare a serviciilor publice de radio și televiziune și a unui control serios exercitat de Parlament asupra modului în care cele două instituții își îndeplinesc misiunea.

În calitatea noastră de organizații care de peste 15 ani au cerut modificarea legii de funcționare nr.41/1994, ne exprimăm disponibilitatea de a ne pune la dispoziție competențele în speranța că dl. Dragnea își va respecta intențiile anunțate azi.

Suntem convinși că un demers onest de modificare a legii va include și o discuție despre mecanismele de finanțare ale mediilor publice, discuție pe care inițiatorii legii votate astăzi au ocolit-o, probabil din rațiuni electorale.

Organizațiile semnatare solicită președintelui Klaus Iohannis să nu promulge această lege și să își folosească prerogativele pentru a iniția o dezbatere publică națională cu privire la serviciile publice de media.

ActiveWatch

Centrul pentru Jurnalism Independent

Convenția Organizațiilor de Media (platformă care reunește peste 20 de organizații de media)

 


24 octombrie 2016

 

Teatrul absurdului la SRR: A fi sau a nu fi instituție publică

Prigoana împotriva jurnaliștilor Alexandru Rusu și Cătălin Gomboș, care au acționat ca avertizori publici în legătură cu nereguli din Radioul Public, continuă. În cadrul ședinței de luni, Comisia de disciplină prealabilă a refuzat timp de patru ore să răspundă avocaților angajaților dacă SRR este instituție publică sau nu.

Deși ultimele două ședințe ale Comisiei au fost ținute cu prezența presei, de această dată una dintre reprezentantele acesteia, jurista Elena Magdalena Bivolaru i-a cerut cameramanului de la Privesc.eu să oprească înregistrarea și să n-o filmeze pe motiv că articolul 13 din Codul Civil îi garantează dreptul la propria imagine, iar prin ultimele filmări de la ședințele comisiei i s-ar fi creat ”un inconfort de imagine”.

De la dreapta la stânga: Alexandru Rusu și avocații săi. Foto Florin Chirilă

Atât Alexandru Rusu cât și avocații săi au cerut ca ședința să fie filmată și să se permită accesul presei fiind o chestiune de interes public, dar reprezentanții Comisiei au refuzat, acceptând doar să fie făcută o înregistrare audio, cu tehnica proprie a Radioului.

Între timp în fața sălii de ședință s-a adunat un grup de angajați ai SRR, care în semn de solidaritate cu colegii lor afișează la ușă foi A4 cu mesaje precum ”Suntem jurnaliști, nu sinecuriști”, ”Independență editorială. Solidaritate cu colegii anchetați abuziv”. Li se închide ușa în nas pe motiv că nu au nicio calitate pentru a participa la lucrările comisiei disciplinare, dar nu pleacă, ci din când în când afișează mesajele la ușă. Vizibil deranjată, doamna Bivolaru cere să fie închisă ușa și să fie trasă perdeaua.

În interior atmosfera dintre cele două părți devine tot mai tensionată. Avocații lui Alexandru Rusu cer reprezentanților Comisiei să răspundă dacă în opinia lor SRR este o instituție publică sau nu, dar aceștia se eschivează de la un răspuns direct, afirmând că achiesează la punctul de vedere al Serviciului Juridic, dar nu vor să spună care este acesta. Serviciul Juridic se mulțumește să afirme că Alexandru Rusu nu avea calitatea de avertizor public, caz în care cercetarea disciplinară ar lua sfârșit, dar nu aduce argumente în acest sens.

Președintele Comisiei prealabile de disciplină Valentin Marin își declină competențe juridice suficiente pentru a se pronunța și achiesează la punctul de vedere al Serviciului Juridic, în timp ce doamna Bivolaru nu recunoaște că SRR este o instituție publică.

Avocatul lui Alexandru Rusu, Petronel Dobrică, arată că nu a găsit nimic defăimător în declarațiile clientului său, făcute în cadrul dezbaterilor Frontline, cu referire la campania ”Nu distrugeți Radioul! Eu sunt Radio România” și cere reprezentanților Comisiei să precizeze exact ce articol din Regulamentul interior al SRR a fost încălcat de către acesta. ”Este o întâmplare cu iz kafkian, ca să te poți apăra trebuie să știi care este acuzația”, susține avocatul arătând că clientul său n-a spus nimic despre cenzură în radio așa cum pretind reclamanții.

Argumente halucinante

De aici încolo procedura capătă accente de teatru absurd pe care și Eugen Ionescu ar putea să fie invidios. Doamna juristă Bivolaru susține că nu poate spune ce articol din regulament a încălcat domnul Rusu pentru că dac-o face, atunci înseamnă că deja l-a judecat. Asta deși sentința a fost deja dată din momentul în care a susținut că jurnalistul n-a acționat ca avertizor public. Un alt argument halucinant este că jurista nu poate să-i spună angajatului ce a încălcat pentru că nu se poate substitui celui care a formulat plângerea sau sesizarea, redactorul-șef Nicu Popescu. Ca urmare, Comisia urmează să stabilească dacă este vorba despre o abatere sau nu. Nu se știe însă când.

Avocații lui Alexandru Rusu cer ca o decizie să fie urgentată pentru că prejudiciul de imagine și presiunile psihologice asupra jurnalistului datează deja de șase luni. Mai mult, ei atrag atenția și asupra unor vicii de procedură. Sesizarea domnului Nicu Popescu împotriva celor 2 jurnaliști a fost adresată pe 20.5.2016 Consiliului de Onoare al SRR. În 28.07 acesta a respins ca fiind tardiv înaintat primul capăt de cerere referitor la afirmațiile făcute în dezbaterea Frontline din 5 aprilie și și-a declinat competența referitor la al doilea capăt de acuzare, legat de evenimentul organizat de Frontline pe 18 mai, către consilierul de etică al SRR. Acesta constată că înregistrarea sesizărilor privindu-i pe cei doi jurnaliști este tardivă, astfel încât acestea nu pot fi analizate pe fond.

În ciuda epuizării procedurii, Comisia de disciplină prealabilă a fost instituită ca urmare a unei sesizări deja tranșate de Consiliul de Onoare și consilierul de etică, chiar dacă nu mai există o altă sesizare cu aceleași conținut care să fie adresată PDG-ului SRR.

Doamna Bivolaru susține însă că sesizarea nu era de competența organelor acestora deoarece ”Consiliul de Onoare și consilierul de etică sunt două entități diferite care funcționează după reguli diferite față de regulile după care funcționează prezenta comisie, respectiv dispozițiile Codului Muncii”. În opinia ei, sesizarea nu este prescrisă.

Aceasta este întrebarea

Revine întrebarea existențială fundamentală : Este sau nu este Radio România instituție publică? Doamna Bivolaru evită să dea un răspuns clar, susținând că a răspuns deja și că achiesează la concluziile Serviciului Juridic. Până la urmă, susține din nou că Alexandru Rusu nu este avertizor public.

Presat de avocații domnului Rusu să se pronunțe și el, președintele Comisiei de disciplină Valentin Marin susține mai întâi că nu și-a pus niciodată problema, până la acest caz, dacă SRR este sau nu instituție publică. A citit legea ”pe care nimeni n-a folosit-o până acum” și a simțit nevoia să apeleze la Serviciul Juridic. Până la urmă, la insistențele avocaților de a da un răspuns, recunoaște că SRR este instituție publică, dar susține că aceasta nu intră sub incidența legii nr. 571/2004 privind protecția personalului din autoritățile publice, instituțiile publice și din alte unități care semnalează încălcări ale legii, pe scurt cea privind avertizorii publici.

În încheiere, avocații jurnalistului Alexandru Rusu au arătat că afirmațiile făcute de acesta în cadrul celei de-a doua dezbatere Frontline, pentru care acesta este cercetat disciplinar, s-au încadrat în interesul public de a fi informată opinia publică echidistant și în datoria jurnalistului de a servi acest interes, mai ales că tema dezbaterii au fost avertizorii de integritate.

Reprezentanții Comisiei refuză însă din nou să recunoască că acest caz cade sub incidența legii avertizorului public, cât și să precizeze ce articol din Regulamentul SRR a încălcat jurnalistul. Unul dintre avocați i-a recomandat, pe bună dreptate, doamnei Bivolaru să-l citească pe Kafka. Teatrul absurd din Comisia de disciplină prealabilă va continua însă.

MATEI DOBROVIE

Articol preluat de pe site-ul EpochTimes.


Nicolae Manolescu

 

Starea culturii la Radio România

30 septembrie 2016, Adevărul de week-end

Luni, 12 septembrie, a fost lansată grila de programe a Radio România Cultural. Cu doi ani în urmă, am semnalat dispariția din grilă a Revistei Literare și mi s-a răspuns că era vorba de programul de vară și că emisiunea, una din cele mai vechi ale Radioului, va fi reluată în toamnă. Emisiunea figurează și acum în grilă, e drept, trecută în sarcina unei „echipe tinere“ (în jurul vârstei de 50 de ani!), care se declară public sastisită de a o promova, probabil închipuindu-și că era ușor de făcut. Ceea ce era, firește, o iluzie.

Doamna Oltea-Pârău, vinovată de aceste măsuri de... austeritate (aplicabile emisiunilor, nicidecum și ei înseși!) a fost între timp condamnată pentru incompatibilitate (păcat că nu avem o ANI și pentru incompetență!) și, odată încheiată (sau nu?) perioada de interdicție, a revenit în funcția de consilier la Radio România Cultural, al cărui manager este domnul Răducu Croitoru, un mare necunoscut om de cultură. Despre leafa încasată de cele două  somități, mi se pare indecent să vorbim. Mai ales că efortul pe care ei l-au depus în distrugerea RRC a fost considerabil. Pe scurt: din 18 (optsprezece) emisiuni culturale radiofonice în 2014, au rămas, în grila anunțată pe 12 septembrie 2016, 3 (trei). O șesime!

Emisiuni care au murit

Au dispărut următoarele: Dicționar de Literatură Română, Essentialia, Dicționar de Literatură Universală, Dicționar de Personaje Literare, Reviste și Cenacluri Literare, Scriitori la Microfon (!), Revista Presei Literare, Bucureștiul în Pagini Sonore și Cursurile în Limbi Străine. Alte două, Poezia Românească și Poezia Universală au fost strămutate la ora (țineți-vă bine!) 3 (trei) noaptea (sau dimineața, dacă preferați). Cu o durată de 15 minute fiecare: 03:00-03:15 și, respectiv, 03:15-03:30).

Mi-e rușine să amintesc cititorilor „Weekend Adevărul“ că am publicat cândva un articol foarte critic intitulat „Cultura de la miezul-nopții”. În care mă plângeam de ora târzie la care RRC se ocupă de cultură. Acum îmi zic spășit: ce timpuri! Alte emisiuni au dispărut odată cu ieșirea la pensie a realizatorilor lor: Viața Cărților, Convorbiri peste Timp, Cărți, Idei, Manuscrise, Etică-Estetică, Meridiane Culturale. Și altele. Ce a mai rămas în grilă? Revista Literară Radio și Acolade Literare.

Măsuri aberante

Vi se pare normal? Ceea ce mă revoltă pe mine este că reacția la măsurile aberante de acum doi ani ale dnei Oltea-Pârău, denunțate de o listă de 1000 de semnături, una și una, a rămas fără efect. Ce au prevăzut atunci semnatarii că se va întâmpla, s-a întâmplat. E adevărat că individa cu pricina, cum să-i spun altfel, a intrat ulterior pe mâna justiției și s-a ales cu o condamnare, fie și cu suspendare. Dar iat-o revenită pe un post încă și mai bine plătit, un post de decizie, nu de simplu sfătuitor, cum pretinde organigrama. Sfătuindu-l, vorba vine, pe Răducu Croitoru, o mare figură a culturii naționale.

Radio România este în acest moment o instituție plătită din bani publici în capul căreia se află semnatarul unui angajament cu Securitatea, fapt dovedit în justiție. În aceste condiții, așteptările mele sunt minime.

Mai am un singur lucru de adăugat. Unde sunt redactorii din RRC a căror voce nu se aude? Le e teamă să nu fie concediați, asemenea unui fost lider sindical, pe care n-am putut să-l ascult la o emisiune de la Realitatea TV despre RRC, fiindcă Rareș Bogdan n-a ținut cont de sugestia mea de a-l invita? Ce ticăloase rețele de interese se vor fi țesut pe dedesubtul vieții culturale? Și se vor mai țese în continuare.

 

În ce mă privește, nu mai ascult și nu mai colaborez la RRC. Nu neapărat dintr-un principiu moral, ci de scârbă.

 


 

SFORĂRIILE FINANCIARE ALE RADIOULUI PUBLIC

Brîndușa Armanca

2016-09-20 Revista 22

http://revista22.ro/70256440/sforriile-financiare-ale-radioului-public.html

Constatările inspectorilor Curţii de Conturi și ale auditorilor externi sunt grave: oamenii din structurile de conducere ale SRR au fost favorizați, înfruptându-se din banii publici prin contracte civile nelegale.

Dificultatea de a obține informații corecte de la mediile publice vine din tontoroiul jucat atât de TVR, cât și de Radioul public: când e vorba de salarii și beneficii, atunci se declară au­to­ri­tăți autonome (de exemplu, tă­ierea salariilor cu 25% din 2010, operată în sistemul bu­getar, nu li s-a aplicat); când cer ajutor, atunci se con­si­de­ră unități de stat. Legea 41/1994 de organizare și func­ționare a SRR și SRTV spo­rește ambiguitatea, per­mi­țând scurgerea banilor prin aceste fisuri în buzunarele ce­lor de la butoane. Într-o măsură, situația sea­mănă cu aceea din sistemul academic, unde autonomia universitară este utilizată pentru a-i îmbogăți pe unii șefi cu găștile din jurul lor, dar banii se cer de la minister.

Pe fondul crizei economice a Televiziunii pu­blice, echipa de zgomote și publicitatea (răs)­plă­tită a SRR au acreditat imaginea unei ins­ti­tuții media profitabile, moderne și fără pri­ha­nă. Numai că, atunci când s-au solicitat in­for­ma­ții în baza Legii 544/2001 a accesului la in­formația publică, conducerea a refuzat, ar­gu­mentând că SRR nu este instituție publică. De exemplu, Federația Română a Jurnaliștilor Me­diaSind a trebuit să apeleze la justiție pentru a afla sumele cheltuite de SRR cu diverse ca­se de avocatură în procese cu propriii angajați (cazul sin­di­calistului Adrian Moise e de notorietate), deși are serviciu juridic în or­ga­ni­gramă. Curtea de Apel Bu­curești a obligat SRR, printr-o sentință din iu­nie 2016, să dezvăluie date fi­nanciare din contractele de asis­tență ju­ri­dică, fiind „un ser­viciu public autonom de in­teres naţional care beneficiază de finanţare de la bugetul de stat“. Așa s-a aflat că s-au cheltuit sute de mii de lei pe lângă lege, fi­indcă Ordonanţa Guvernului nr. 26/2012 interzice autorităţilor şi instituţiilor publice să ex­ter­nalizeze serviciile dacă au în componenţă un compartiment juridic.

Date certe despre cheltuirea banilor aflăm din Ra­portul Curții de Conturi în urma controlului pe perioada 2013-2015. Constatările ins­pec­to­ri­lor și auditorilor externi sunt grave: oamenii din structurile de conducere au fost favorizați, înfruptându-se din banii publici prin contracte civile nelegale. În trei ani membrii Comitetelor Directoare și aiConsiliului de Administrație au pă­pat aproape 2,5 milioane de lei ilegal, fiind­că atât Legea 41/1994, cât și Legea 161/2003 pentru prevenirea și sancționarea corupției sti­pulează că, în exercitarea atribuţiilor, șefii sunt obligaţi „să nu încheie un act juridic... care să producă un folos material pentru si­ne, pentru soţul sau ori rudele sale de gradul I“(art. 72). Situațiile detaliate arată că aceste su­me au crescut uneori considerabil, astfel încât, dacă în 2014 membrii CDau primit pe lângă sa­lariu, prin contracte civile, 387.600 de lei în total, în anul 2015 recompensele au cres­cut la 507.300 de lei. Este o modalitate prac­ti­cată de Ovidiu Miculescu, președinte-di­rec­tor general, pentru a-și fideliza gruparea din con­ducere. Și în TVR maniera este aceeași, pro­ducând inechități majore între angajați.

La fel de gravă este neînregistrarea unor ve­ni­turi în contabilitate „cu consecința denaturării situațiilor financiare și a obligațiilor fiscale că­tre bugetul de stat“, cum este consemnat în raport. Este vorba de aproape 16 milioane de lei depistați de echipa de control în baza do­cu­mentelor verificate, reprezentând taxa pen­tru serviciul public de radiodifuziune facturată de mandatari. Pentru bugetul de stat în­seam­nă un prejudiciu de 2,5 milioane de lei. Și OG nr. 64/2001 privind repartizarea profitului a fost interpretată original de conducerea eco­no­mică a SRR, așa că statul se consideră pre­ju­diciat cu peste 25 de milioane de lei ne­vi­rați. Sforăriile constatate, observațiile și re­co­mandărileCurții de Conturi sunt numeroase, întinse pe 140 de pagini.

La „reconcilierea“ prevăzută de metodologie, la care au participat Ovidiu Miculescu - PDG, Cons­tantin Pușcaș - director economic, Elena Bor­cea - contabil-șef și Mariana Milan - șef serviciu juridic, răspunsul standard a fost: „nu s-a încălcat nicio lege, nu s-a produs ni­ciun prejudiciu“. Cifrele n-au contat. Tocmai de aceea MediaSind a cerut comisiilor de spe­cia­litate ale parlamentului o anchetă pornind de la raport. „Grație sprijinului politic de care s-a bucurat, administraţia Miculescu a reușit să transforme Radioul Public într-o feudă a grupurilor de interese care, ignorând cu bună știință prevederile legale, au acționat în dau­na interesului public, afectând grav, atât in­dependenţa editorială a jurnaliştilor care mun­cesc aici, cât și imaginea acestei prestigioase instituţii de presă“, a motivat federația sin­di­cală solicitarea.

 

 


 

LA CE FOLOSESC FESTIVALURILE DE TELEVIZIUNE

Brîndușa Armanca

2016-09-06 revista 22

http://revista22.ro/70256032/la-ce-folosesc-festivalurile-de-televiziune.html

Un premiu la festival este pentru oamenii de televiziune un îndemn să continue, creează un sentiment de comunitate, prilejuiește întâlniri de breaslă și reamintește tuturor că, în ciuda dificultăților, meseria este frumoasă.

Chiar dacă sondajele arată că televiziunea ocu­pă un loc important în viața publicului din România, festivalurile de televiziune, câte mai sunt, au ecou limitat în lumea pro­fe­sio­niștilor. Studiul Indexul con­su­mului de televiziune în Ro­mâ­nia, realizat în 2015 de Mer­cury Research, pe un eşan­tion de 400 de persoane cu vârste de peste 18 ani (66% din mediul urban şi 33% din rural), utilizatori de servicii de televiziune, arată că 84% se uită zilnic la televizor, iar dintre persoanele active in­tervievate, peste 60% îi alocă aproximativ 3 ore din timpul lor. Un Barometru de consum cultural, publicat în 2015 de Institutul Na­țional pentru Cercetare și Formare Culturală, confirmă că, dintre produsele culturale exis­tente – teatru, film, concert, muzeu, biblio­te­că ș.a. –, publicul de la noi pune pe primul loc consumul de televiziune, în special diver­tismentul, care face ratinguri maxime. Pe de al­tă parte, jurnalismul de televiziune, înce­pând cu programele informative și talk-show politic, este criticat pentru că nu e echi­dis­tant, pentru că nu selectează știrile după re­levanță și impact, pentru manipulare și dezin­formare și pentru că, adesea, nu se dovedește profesionist.

Iată de ce competițiile în do­meniu reprezintă o bună cale de a le reaminti teleaștilor că me­seria implică standarde pro­fesionale, contribuție de talent și creativitate, precum și șansa de a evita rutina. Toc­mai s-a încheiat a XIII-a ediție a SIMFEST, desfășurată la Târgu Mureș, un concurs dedicat televiziunilor, locale, regionale și producțiilor independente. Marele Premiu a fost adjudecat de producătorii in­de­pendenți Diana Iarbașu și Alex Condurache din Iași pentru producția Enescu Experience. Fes­tivalul a dezvoltat în timp o seamă de ac­țiuni conexe, de la școala de vară pentru stu­denți, festival de carte, vizionări de film do­cu­mentar și artistic urmate de discuții, până la întâlniri cu asociații profesionale, cum a fost, în acest an, întâlnirea cu AZIR/AEJ. Supra­vie­țuirea festivalului, început la Simeria, de unde i-a rămas numele, se datorează entuziasmului lui Ionuț Ceaușescu și Corinei Ruja-Ceaușescu, fiindcă 13 ediții înseamnă mult în penuria de sponsori din prezent. Antecesorul SIMFEST a fost TELEVEST de la Timișoara, al cărui model îl urmează, festival euroregional de producție TV inițiat în 1997, care a sucombat în 2002, du­­pă șase ediții. Așa cum prestigiosul festival de film documentar, Astra Film Fest, de la Si­biu, este legat de numele antropologului Du­mi­tru Bu­drală, tot astfel și SIMFEST sau alte fes­ti­va­luri atârnă de consecvența inițiatorului, de încăpățânarea de a nu lăsa mediul pro­fe­sional să decadă și de dorința de a crea eve­nimente în comunitate. Este și o formă de edu­care a publicului, prea puțin învățat să dis­cearnă în­tre producțiile de televiziune, prea rar în­dem­nat să caute cu telecomanda cali­ta­tea.

Mai rezistă câteva competiții de televiziune, dintre care cel mai vechi este al Asociației Pro­fesioniștilor de Televiziune din RomâniaAPTR, ajunsă anul trecut la ediția a XXV-a, com­petiție legată de numele inițiatorilor, Lucia Hossu Longin și Dan Necșulea. Din pă­ca­te, acolo unde își bagă nasul interesul politic, prestigiul meritat al evenimentului se pierde. Doi premianți, Andrei Gheorghe și Robert Tur­cescu, au restituit premiile fiindcă standardele etice, absolut obligatorii în jurnalism, au fost călcate în picioare. „N-am nevoie de niciun fel de recunoaștere din partea acestei aso­cia­ții care înțelege să premieze jurnalismul de tip Antena 3, a motivat Turcescu gestul.

Este de înțeles de ce filmul documentar, gen complex, foarte apreciat de publicul educat, se bucură de interes din partea organizatorilor de festivaluri. La București, de cinci ediții se desfășoară DocuArt Festival, cu bune criterii de selecție. One Word Romania dedică de ze­ce ani un festival filmului documentar cu te­ma­tică axată pe respectarea drepturilor omu­lui. Tot tematic este și Festivalul Internațional de Film Etnografic de la Zlatna, aflat la a pa­tra ediție.

Un premiu la festival este pentru oamenii de te­­leviziune un îndemn să continue, creează un sentiment de comunitate, prilejuiește în­tâl­niri de breaslă și reamintește tuturor că, în ciuda dificultăților, meseria este frumoasă. Ce­le mai multe premii au luat, la toate com­pe­ti­țiile de-a lungul anilor, realizatorii din TVR. În­tr-un fel e firesc, în alt fel indică un paradox: cum ajunge televiziunea publică să aibă au­dien­țe debile când are cei mai buni profe­sio­niști? O fi ceva cu managementul și cu... politica.

 

 

 


Conferință de presă - Târgu Mureș, 24 august 2016

 

Asociația Ziariștilor Independenți din România, secția română a Asociației Jurnaliștilor Europeni (AEJ) și partener al SIMFEST, a ținut miercuri, 24 august, o conferință de presă, chiar în cadrul celei de-a XIII-a ediții a Festivalului, conferință în care s-a prezentat ca organizație, dar a și răspuns la întrebările jurnaliștilor legate de provocările zilelor noastre.

Doina Jela

Cuvântul de deschidere i-a aparținut Doinei Jela, membru fondator al AZIR, care a făcut un scurt istoric al fondării și obiectivelor acestei organizații profesionale. Președintele Teodora Stanciu a vorbit despre AZIR și obiectivele sale, dar și despre AEJ, a cărei secție română este, fiind completată de către vicepreședintele Adrian Moise și de Brândușa Armanca, membră a Consiliului Director al AZIR.

Au răspuns întrebărilor jurnaliștilor veniți în număr mare la această conferință de presă și secretarul general Adrian Sturdza și Gina Sturdza (membră și ea a AZIR), care au încadrat într-un context global provocările jurnalistice actuale, Matei Dobrovie dar și Vasile Luca.

Și pentru că această conferință a avut loc în cadrul celui mai renumit festival al televiziunilor și producătorilor independenți, Brândușa Armanca a fost cea care a anunțat că, în cadrul Festivalului, AZIR va da un premiu începând cu următoarea ediție, pentru creație europeană.

Conferința a avut și un moment festiv prin prezentarea unui nou membru al AZIR, venit tocmai de la Reșița, pentru a participa atât la SIMFEST, dar și pentru a deveni membru în această asociație și a face cunoștință cu colegii săi din AZIR.

Mesajul general a fost unul de unitate, dar și de impunere a preceptelor etice în jurnalism și s-a încheiat cu un apel ca toți jurnaliștii care doresc să capete putere în peniță și substanță în acțiunile lor să se alăture colegilor lor din AZIR și AEJ, pentru a evita vulnerabilitatea pe care societatea românească o demonstrează în zilele noastre, în aceste condiții fiind nevoie de perseverență în apărarea jurnaliștilor de calitate, de multe ori supuși unor diverse amenințări.

Cristian Frantz, membru AZIR

 

 


 

25 mai 2016

Vă recomandăm să citiți neapărat textele colegei noastre BRÎNDUȘA ARMANCA, publicate în „Revista 22”. Ele reprezintă analiza limpede ca lumina zilei a situației din cele două instituții publice de media - SRR și TVR - și atitudinea unui autentic jurnalist profesionist. Brîndușa Armanca este unul dintre puținii jurnaliști de atitudine, responsabilitate și curaj din presa noastră actuală. Spiritul de solidaritate pentru colegii ei jurnaliști din Radio și TV este manifest. Brîndușa Armanca este printre puținele voci combative împotriva încălcării flagrante a drepturilor jurnaliștilor de către managerii celor două instituții, împotriva injustițiilor de tot felul la care supuși jurnaliștii, împotriva ingerințelor politicului în activitatea media. vă recomandăm în mod expres cel mai recent articol, publicat în revista 22, Radioul public și supremația penalilor.

Mulțumim, Brîndușa Armanca! Fie ca și alții să-ți urmeze atitudinea! Numai așa puterea presei poate crește.


JOCUL POLITIC CU BALONUL TVR

Brindusa Armanca

2016-04-12

Luni, 11 aprilie, plenul parlamentului a respins numirea Monicăi Ghiurco în funcția de președinte-director general al TVR. Monica Ghiurco a primit 194 de voturi pentru și 113 împotrivă, în condițiile în care avea nevoie de o majoritate calificată – 272 de voturi pentru.

Audierile din camerele reunite ale Par­la­men­tu­lui pentru a da aviz candidatei Monica Ghiur­co la șefia TVR au reușit să fie, ca de obi­cei, un circ pe banii contribuabilului. După dez­bateri ridicole, în care se­natorii și deputații din co­mi­siile de cultură (ia auzi?) au prins încă o ocazie să țină dis­cursuri despre misia tele­vi­ziu­nii publice, adusă grație ne­chibzuinței lor la sapă de lemn, a ieșit la iveală ade­vă­rul: nu era clar cine trebuie să voteze în locul cui. În nota de brambureală parla­men­ta­ră, transformată în politică de țară, s-au luat de cap peneliștii cu pe­se­diștii, căzând de acord în final că pot produce pe loc niscai hârtii pentru a justifica prezența unor înlocuitori la vot. Așa a ieșit un aviz ne­ga­tiv de toată frumusețea, cu 19 voturi la 18. La diferență de un vot, așa cum la limită fu­sese și votul pozitiv din Consiliul de Admi­nis­tra­ție al SRTV, 7 voturi pentru și 6 contra. Zvârcolirile pe spinarea costelivă a instituției, începute cu scrisori deschise și lamentații pu­blice despre datorii și faliment economic, cu pro­puneri eșuate de modificări legislative, con­tinuate cu desemnări politice jenante în CA, arată că interesul po­liticienilor pentru plat­for­ma electorală re­pre­­zentată de televiziunea pu­blică, oricum ar fi ea, n-a scăzut. După avi­zul ne­ga­tiv și anunțul PSD că nu o va vota pe Ghiurco, Ali­na Gor­ghiu, ca lider al PNL ca­re o sus­­ține pe candidată, s-a ex­­primat franc: Dragnea și PSD se tem „că nu vor avea plat­forma TVR ca platformă po­li­tică și de propagandă în cam­pania politică din locale și par­lamentare“. Fiindcă, nu-i așa, ăsta e scopul pen­tru pol­i­ti­cie­nii de toate soiu­ri­le, care nu vor să piardă meciul fiindcă scapă mingea.

Surpriza adversității PSD e cu atât mai mare, cu cât Monica Ghiurco are toate datele pentru a fi îmbrățișată de acest partid care o credita încă pe vremea lui Adrian Năstase, când era acreditată la guvern. Stenogramele unor șe­din­țe PSD publicate în 2004 arată simpatia de­clarată a premierului de atunci, care spu­nea „ea este, după părerea mea, fata asta, Ghiurco, foarte bine intenționată“. În tradu­ce­re, a fi bine intenționat ca jurnalist înseamnă o cedare a independenței editoriale în favoa­rea partidului iubit. Știrile produse atunci sub co­ordonarea sa editorială sunt adevărate im­nuri închinate lui Năstase și apropiaților lui. Un reportaj îl asocia pe premier cu Ștefan cel Ma­re, în contextul unei vizite în județul Vas­lui, unde Năstase aprindea flacăra veșnică în amintirea voievodului. Reporterii își amintesc că, în 2012, ajunsă coordonator editorial sub co­manda nelipsitului Claudiu Lucaci, Monica era mână forte în aranjarea convenabilă a me­sajelor. Masteratul în securitate și apărare na­țională obținut la Colegiul Național de Apărare i-o fi fost de folos. De altfel, a fost taxată în Raportul de monitorizare a televiziunilor în cam­pania electorală din 2014, realizat de Hot­News cu susținerea Fundației Konrad Adena­u­er, pentru întrebările fără bază factuală puse Elenei Udrea, pe bârfe colectate din piața zvo­nurilor. Profilul candidatei Ghiurco la preșe­di­ția TVR conține suficiente elemente pentru a câștiga încrederea pesediștilor, niște răi care acum n-o mai recunosc (dacă nu e doar joc de glezne): s-a tăvălit cu Antena 3, ba prin emi­siunea lui Gâdea, ba în plimbările anteniș­ti­lor în favoarea lui Voiculescu. Comisia de Eti­că a TVR a analizat aceste ieșiri din decor, dar a lăsat-o neclară. S-a ajuns până acolo cu fotbalul politic, încât PMP Constanța îi atribuie can­didatei o apartenență la ALDE.

Cum o fi ajuns Monica Ghiurco să câștige su­fra­giile PNL nu știm. Culisele încă nu sunt des­lușite. Cu Stelian Tănase, doamna Ghiurco a avut conflict deschis, după ce în calitatea sa de PDG i-a scos un episod din seria Moș­te­ni­rea clandestină de pe postul public la 8 mi­nute după începutul difuzării. L-a reclamat la CNA, la organizațiile de media, la Comisia de Eti­că. Bine i-a făcut, avea dreptate, dar asta nu ar fi în favoarea amiciției sale cu PNL. Cât des­pre încrederea colegilor, care au trimis-o în CA, se înțelege că promisiunea susținută și la comisiile parlamentare reunite de a nu ac­cep­ta insolvența, de a nu face concedieri, de a face din TVR „cea mai puternică platformă media... o instituție de referință“ sună bine. În meciul politic, Monica Ghiurco, care se pre­zin­tă ca „soluție apolitică“ fiindcă îi reprezintă pe salariații din TVR, cu greu ar putea scăpa de cicatricea politică primită de-a lungul ani­lor, în acomodările oportuniste atât de prac­ti­ca­te în instituție. Poate e un caz de traseism jurnalistic reușit sau nereușit. O să vedem. Ori­cum, menținerea interimatului Irinei Radu este dincolo de lege și reclamă o decizie a par­lamentului. Dar cui îi pasă de lege, când e vorba de meciul politic?

 

Statuia radioului public pe soclu de carton

2016-04-19

Soclul succesului SRR e din carton. La o salubrizare, monumentul se surpă.

Dezastrul economic de la televiziunea pu­blică este pus adeseori în contrast cu si­tua­ția înfloritoare a radioului public: „Anii 2014–2015 reprezintă cea mai fastă pe­ri­oadă din ultimii 20 de ani ai Societăţii Române de Ra­diodifuziune. Dacă 2014 cre­deam că a fost cel mai bun an din istoria ra­dio­u­lui, se pare că 2015 ne con­trazice. Din punct de ve­de­re financiar, So­cietatea Ro­mână de Radiodifuziune es­te într-un moment fast, a existat un plus de 7,7 mi­li­oane de lei. SRR nu are datorii, credite, nici măcar întârzieri de facturi la plată. Ne finanţăm singuri investiţiile, din 2012 nu mai primim bani de la bugetul de stat“, declara triumfal la bilanț Ovidiu Mi­culescu, președintele-director general al SRR. Dar, ghinion, Ministerul Finanțelor lucrează cu cifre și nu înghite vorbe, fă­când publică o concluzie deloc măgu­li­toa­re, că mediile publice ar denatura ra­poar­tele financiare: „În urma misiunii cu te­ma auditul financiar al contului general de execuție a bugetului de stat pe anul 2014 la Ministerul Finanțelor Publice, Cur­tea de Conturi a stabilit că ordonatorii principali de credite Televiziunea Română și Societatea Română de Radiodifuziune (en­tități finanțate din venituri proprii și alocații de la bugetul de stat) au de­na­turat situațiile financiare centralizate ale instituțiilor publice (bilanțul ins­ti­tu­țiilor publice)“. După acest document, ca­re recunoaște și ambiguitățile de statut, bi­lanțul prezentat de SRR apare ca act de propagandă, cu foloase incluse: men­ți­ne­rea actualei conduceri și a privilegiilor afe­rente. De amintit că rapoartele anuale pe 2014 și 2015 prezentate parlamentului spre admitere sau respingere n-au fost exa­minate de doi ani. Poate fiindcă acolo, în comisiile de specialitate, stau de gardă îngeri păzitori cum este Mădălin Voicu, care tocmai a intrat în atenția DNA pentru conflict de interese. S-a aflat că deputatul ia onorarii de la SRR în timp ce votează pro sau contra instituției, așa cum a arătat sesizarea Sindicatului Unit al Salariaților din Radio.

De ce s-ar teme actuala conducere, atât de glorioasă, de pierderea funcțiilor? De ce ar declanșa adevărate campanii, pe re­sursele radioului public, pentru a combate schimbarea Legii 41/1994 a SRR și SRTV, așa cum au fost campaniile „Nu distrugeți Radio România!“ și „Eu sunt Radio Ro­mâ­nia!“, lansate în perioada când se pro­pu­seseră modificări le­gis­la­ti­ve? Cu toate argumentele aduse în fața CNA, unde Sin­dicatul Profesioniștilor din Media și Cultură, pre­cum și SUS-Radio România au reclamat cenzură, abuz și alte grave încălcări ale stan­dardelor jurnalistice, to­tuși, o blândă sancțiune a fost aplicată: o somație motivată de lipsa imparțialității și a in­su­ficientei separații dintre opinii și fapte în emisiuni. Reprezentanții oficiali ai ins­ti­tu­ției trimiși la înaintare - șeful studiourilor regionale, Florin Brușten, redactorul-șef al știrilor RRA, Nicu Popescu, Radu Do­brițoiu din Consiliul de Onoare al Ra­dioului, precum și sindicatul de suflet al lui Ovidiu Miculescu numit Sindicatul Li­ber al Lucrătorilor din SR, condus de Ni­coleta Balaci, au zis că toate campaniile s-au referit la... taxa radio-TV! Tot SLL-SRR s-a asociat cu conducerea în refuzul dia­logului cu salariații nemulțumiți organizat de CNA. Nu-i treaba voastră, a fost răs­punsul. Jurnaliștii, tot mai numeroși, nu se mai tem să vorbească: „Totul la Radio es­te un joc de putere, pe mai multe pa­liere. Oamenii care conduc Radioul se as­cund după rezultatele contabile și astfel scapă de orice dezbatere publică, deși despre felul în care e tratată libertatea de expresie colegii mei v-au spus ce era de spus“, a spus realizatorul Alexandru Ru­su la o dezbatere ținută la Frontline Club. Motive de spaimă ar fi pentru oa­meni, fiindcă PD-G i-a dat afară pe cei ca­re au cârtit. Cazul cel mai cunoscut este cel al lui Adrian Moise, concediat acum trei ani și aflat în procese. Dar mai sunt și alte metode: conflictul cu Mihai An­ghel, managerul luxat al Radio Ti­mi­șoara, cercetările disciplinare de care vor­bește deschis Mihaela Platon, fidelizările pe bani mulți (cazul Ceraselei Rădulescu, ți­nută la Bruxelles pe 40.000 euro pe lună din bugetul SRR, e concludent), susținerea politică obținută tot pe foloase (cuvenite sau nu) sunt patentate în SRR. Deo­cam­dată, vulnerabilitățile d-lui Ovidiu Micu­lescu, racolat ca informator în 1987 cu nume de cod „Adrian“, incompatibilitatea declarată de ANI și confirmată de Curtea de Apel în 2014 (sentința definitivă vine pe 17 mai 2016 de la ÎCCJ), conflictul de in­te­rese, și el confirmat prin sentință, plân­gerile penale aflate în cercetare nu au im­presionat parlamentul, majoritar PSD, plus aliații, pentru care integritatea nu e cri­teriu. Consiliul de Administrație este și el marcat de incompatibilități, ca să nu mai vorbim de condamnarea unei șefe, Oltea Șerban-Pârâu, la un an închisoare cu suspendare pentru conflict de interese. So­clul succesului SRR e din carton. La o sa­lubrizare, monumentul se surpă.

 

Radioul public și supremația penalilor

2016-05-24

Cine crede că prezența penalilor la vârful statului, în politică și în administrație, nu are mare relevanță în viața noastră cotidiană e naiv. Sunt viciate în primul rând instituțiile întoarse împotriva intereselor comunității pentru a servi interesele găștilor. Se vede asta și în mass-media.

Zilele trecute, PSD, partidul condus de condamnatul penal Liviu Dragnea, a în­călcat legea, dându-i o interpretare con­venabilă pentru a-și poziționa omul la con­ducerea TVR. Ce se în­tâmplă la Radioul public vi­ne tot din convingerea con­ducerii că, atât timp cât ești sub pavăza partidului, poți să-ți permiți orice. O scrisoare adresată preșe­din­telui României, premie­ru­lui și parlamentului de Ac­tiveWatch, CJI, COM, Fre­e­dom House, APADOR-CH ș.a. semnalează presiuni împotriva jur­naliștilor care au denunțat, ca avertizori de integritate, abuzurile managementului SRR. Nu doar jurnaliștii canaluluiRadio România Actualități, Mira Gomboş, Ale­xandru Rusu și Cătălin Gomboş, sunt su­puși cercetărilor, ci și Gabriel Basara­bescu, copreședinte al Sindicatului Profe­sioniștilor din Media și Cultura Română, Mihai Timariu, vicepreședinte al Aso­cia­ției Profesionale Radio, pentru parti­ci­parea la o emisiune TV, Michaela Platon și Mihai Anghel, manager laRadio Ti­mi­șoa­ra, pentru a fi dezvăluit tertipurile mana­gementului general. Cazul lui Adrian Moi­se, concediat, aflat de trei ani în justiție, este de notorietate. Deși jură că nu fură de­clarându-se „organism independent“, Consiliul de Onoare al Jurnaliștilor din SRR nu se bucură de în­crederea salariaților, fiind considerat un instrument de intimidare în mâna di­rec­țiunii.

Nu e pentru toți ciumă SRR, pentru camarila pre­ședintelui-director general (vă amintiți, domnul acela pe care Se­cu­ritatea îl alinta conspirativ „Adrian“), adi­că pentru cei obedienți, pentru cei care îi execută ordinele, oricât de abuzive sau ile­gale, este mumă. Cazul Oltea Șerban Pâ­râu este strident. Condamnată în 2015 la un an închisoare cu suspendare pentru con­flict de interese în formă repetată, directoarea Centrului Cultural Media a fost reașezată, cu aceleași atribuțiuni, în același birou, pe postul de consilier al lui Miculescu. „Nestemata“ Radioului public, fina de cununie a fostului premier penal, Adrian Năstase, are o rețea de telefonie fixă separată pentru a intra în legătură cu personalul redacțional. Pentru ce? Pentru comenzi, zic oamenii. Ea este tovarășa de călătorii exotice a domnului Miculescu, bân­tuind pe mapamond din China în SUA, din Malaezia și Cuba până în Coreea. D-l Miculescu preferă business class și hote­lurile de lux. Păi? În acest timp, veniturile oamenilor din SRR se diminuează, prin anularea acordului redacțional, a orelor suplimentare, iar colaboratorii de pres­ti­giu nu sunt plătiți. Calitatea programelor culturale scade, în condițiile în care au fost scoase emisiuni de calitate, pentru a face loc clienților politici. Așa s-a ajuns ca în știrile culturale numele dirijorului Lu­dovic Bács (pentru cei care nu sunt mu­zicologi ca doamna Parău, se citește „Baci“) să fie pronunțat „Bax“. Mai sunt și alți privilegiați în Radio, cu venituri in­credibile pentru o instituție publică, care, deși se laudă cu mari performanțe mana­geriale, manevrează veniturile după legea bunului plac. De altfel, ascunși sub diverse titulaturi, mulți dintre cei care dețin influență nu depun declarații de avere pe site. Când se umflă un pic apele și se apropie alegerile, managementul aplică ta­bla împărțirii, dând câte un strop an­ga­jaților ca să tempereze nemulțumirile. Prin Ordinul 506 din 19 mai 2016 se dis­tribuie „stimulente“ din profitul societății pe 2015, în valoare de 920 lei. „Osul elec­toral“, cum se exprima un jurnalist din Radio, a mai fost dat și înainte de alegerile prezidențiale.

Bucurându-se de frăția penalilor din par­lament, raportul anual al SRR nu este luat în discuție de doi ani, probabil pentru a nu se lua în discuție sesizările depuse de cei câțiva curajoși din Radio și de or­ga­nizațiile media. Se știe că Ovidiu Micu­les­cu se află la ultima fază procesuală cu ANI, după ce a fost deja condamnat pen­tru incompatibilitate. A reușit să împingă sen­tin­ța finală până la 1 noiembrie, având de-a dreapta alt penal, pe avocatul Tudor Chiu­ariu, fost ministru al Justiției, con­dam­nat pe­nal la trei ani și jumătate cu sus­pen­da­re. 1 noiembrie e Ziua radioului. Oa­menii se întreabă: oare ce vor sărbători atunci – condamnarea lui Miculescu și ple­ca­rea lui sau, dimpotrivă, „reinventarea dicta­tu­rii“ sale, cum a numit-o jurnalistul Paul Do­bre de la Săptămâna Financiară.


 

19 mai 2015

AFLĂM DE PE SITE-ul SUS ROMÂNIA:

 

„SUS Radio România a mai câștigat încă un proces: 25% – sporul de fidelitate

Astăzi s-a pronunțat hotărârea în dosarul 30268/3/2015

SINDICATUL UNIT AL SALARIAȚILOR – RADIO ROMÂNIA (SUS-RADIO ROMÂNIA) Reclamant

SOCIETATEA ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE Pârât
Şedinţe

18.05.2016

Ora estimată: 08:30

Complet: C12

Tip soluție: Admite cererea

Soluția pe scurt: Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune ca neîntemeiată. Admite acțiunea. Obligă pârâta la plata către reclamanți a sumelor reprezentând sporul de fidelitate de 25% din salariul de bază aferent perioadei 2012-14.01.2014 conform art. 30 lit.b din Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel de Ramură Mass-Media 2006-2007 astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. 1/2007. Ia act că reclamanții urmează să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată. Cu apel în 10 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la sediul tribunalului București secția a VIII a. Pronunțată în ședință publică azi, 18.05.2016.

Document: Hotărâre 5075/2016 18.05.2016”

 


18 mai 2016

Alexandru Rusu:

Regulamentul intern al Radioului

încalcă legea avertizorilor publici

 

Pentru a semnala abuzurile din instituţie, regulamentul intern al SRR prevede ca jurnaliştii să se adreseze conducerii, ceea ce contravine Legii nr. 571 din 2004 privind avertizorii publici.

Alexandru Rusu(realizator Radio România)

Alexandru Rusu(realizator Radio România) (Epoch Times-Romania)

Jurnaliştii Alexandru Radu şi Cătălin Gomboş au îndrăznit să acţioneze ca avertizori de integritate, vorbind, în cadrul unei dezbateri Frontline Club, despre campania de ştiri, dezbateri şi spoturi audio demarată de către toate posturile Societăţii Române de Radiodifuziune împotriva unei iniţiative parlamentare de modificare a Legii 41/1994 (legea de funcţionare a SRTV şi SRR). Campania dezlănțuită a fost vizibil făcută în interesul șefilor actuali ai Radio-ului public, care-și doreau păstrate, nemeritat, funcțiile și privilegiile.

„Această campanie - numită Nu distrugeţi Radioul public. Eu sunt Radio România! - a fost declanşată pe toate posturile naţionale şi teritoriale. Ea încălca interesul public şi era manipulatorie. Acum suntem cercetaţi noi, în loc să fie cercetată această campanie”, a explicat jurnalistul Alexandru Rusu în cadrul unei dezbateri organizate marţi de Frontline Club. El a precizat că directorul SRR voia să împiedice disocierea funcţiei de Preşedinte-Director General în: Preşedinte al Consiliului de Administraţie şi, separat, Director General, care ar fi trebuit să fie ales, prin concurs, în funcţie de proiectul lui de management.

La rândul său, Cătălin Gomboş a arătat că această campanie încălca „normele care ne sunt impuse în condiţii obişnuite, adică multitudinea şi pluralitatea surselor”. Campania prezenta și prezintă, în continuare, doar punctul de vedere al conducerii, cu totul manipulatoriu. Sub deviza falsă „Nu distrugeți cultura la Radio România”, de fapt conducerea Radio-ului nu dorea modificarea Legii 41, modificare ce nu-i era favorabilă.

Că a fost o campanie abuzivă și manipulatorie stă ca argument amendarea de către Consiliul Naţional al Audiovizualului, care a somat public SRR pentru încălcarea imparțialității, pentru cenzură a opiniei jurnaliștilor din SRR (care trebuiau să se adreseze ... conducerii SRR) și pentru abuz. În loc să declanşeze o cercetare pentru a identifica cine a dispus şi conceput campania, Consiliul de Onoare al SRR a decis să-i cerceteze pe jurnaliştii din Radio care au semnalat derapajele profesionale şi legale în calitate de avertizori publici.

„Consiliul de Onoare ne-a cerut socoteală pe motiv că nu aveam aprobare să vorbim la dezbaterea Frontline, dar Radio România este instituție publică de presă, iar noi am acţionat ca avertizori de integritate, conform legii. Regulamentul intern al SRR încalcă această lege a avertizorilor publici, nr. 571 din 2004. Sunt în Radio România din 1990. Noi nu vrem să aducem prejudicii imaginii radioului, ci scopul nostru a fost de a stopa campania care făcea asta. Contribuabilul român plăteşte taxa Radio-TV pentru ca să fie informat corect”, a subliniat Alexandru Rusu.

Reamintim că, recent, Consiliul de Onoare al Societăţii Române de Radiodifuziune a început o procedură de cercetare împotriva a trei jurnalişti ai Radio România Actualităţi: Mira Gomboş, Alexandru Rusu, Cătălin Gomboş, iar mai multe ONG-uri au trimis Preşedinţiei, Guvernului şi Parlamentului o scrisoare deschisă, prin care este acuzată  încălcarea dreptului la liberă exprimare în SRR.


1 mai 2016

ASOCIAȚIA ZIARIȘTILOR INDEPENDENȚI DIN ROMÂNIA (AZIR)

vă dorește


„PAȘTI FERICIT!”,


cu izvor bogat de lumină, sănătate și bucurie!


HRISTOS A ÎNVIAT!

 

 


26 aprilie 2016

Adunarea Generală a Federaţiei Europene a Jurnaliştilor-FEJ, ce a avut loc în Sarajevo, Bosnia şi Herţegovina, în perioada 25-26 aprilie 2016, a votat o moţiune de urgenţă privind situaţia gravă în care se află Societatea Română de Televiziune – SRTV şi Societatea Română de Radiodifuziune – SRR, din cauza politizării excesive a acestor instituţii publice de media. Moţiunea a fost  votată la propunerea Federaţiei Cultură şi Mass-Media FAIR-MediaSind, membru cu drepturi depline al Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor şi Federaţiei Europene a Jurnaliştilor.

Departament Comunicare FAIR-MediaSind

Vă prezentăm în continuare textul moţiunii.

Depolitizarea radioului şi televiziunii publice în România

Difuzorii publici din România se află într-o criză fără precedent cauzată de amestecul politicienilor. Întrucât difuzorul public TVR este confruntat cu colapsul financiar, un grup de politicieni a pregătit un pachet de amendamente legislative la legea televiziunii, astfel încât să poată fi iniţiată procedura de insolvenţă.

Acest statut va pune TVR sub control politic şi financiar total. Politicienii români vor să menţină controlul asupra companiei publice de televiziune pentru a o folosi ca instrument electoral în cele două campanii ce vor avea loc în acest an. Noul Consiliu de Administraţie aprobat în urmă cu o lună de către Parlamentul României, nu a reuşit să-şi desemneze preşedintele din cauza presiunilor unei grupări politice.

Gravă şi îngrijorătoare este şi situaţia din compania publică de radio unde administraţia numită în 2012 de către partidul de guvernământ este recunoscută pentru actul său de conducere bazat pe frică şi hărţuire.

Criza din Societatea Română de Televiziune şi Societatea Română de Radiodifuziune, din cauza politizărilor acestor instituţii, afectează libertatea de exprimare şi dreptul cetăţenilor de a fi corect informaţi.

Adunarea Generală a Federaţiei Europene a Jurnaliştilor dispune ca nou ales Comitet Director să:

1. Sesizeze Preşedintele României, Prim Ministrul şi Parlamentul României în legătură cu modificarea legii difuzorilor publici (TVR şi SRR) în sensul garantării independenţei acestor instituţii şi numirii conducătorilor lor pe baza unor criterii profesionale de selecţie discutate cu societatea civilă.

2. Informeze Confederaţia Europeană a Sindicatelor, a Consiliului Europei, a Parlamentului European, privind modul în care au fost trataţi salariaţii şi liderii de sindicat din Compania Publică de Radio.

3. Trimită o misiune în România din partea EFJ cu scopul de a observa situaţia din Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune.

Adunarea Generală a Federaţiei Europene a Jurnaliştilor, Sarajevo, Bosnia şi Herţegovina, 25-26 april 2016

Și textul în engleză:

Urgent motion tabled by FAIR-MediaSind (Romania)

Depoliticization of the public radio and television in Romania

The public broadcasters in Romania are in an unprecedented crisis, caused by the interference of politicians.

As the public broadcaster TVR faced financial collapse, a group of politicians prepared a package of legislative amendments to the Law on Television so that insolvency proceedings can be initiated.

This status will put TVR under total political and financial control. Romanian politicians want to maintain the control of the public television company, in order to use it as an electoral tool in the two campaigns that will take place this year.

The new Board of Directors of TVR, approved one month ago by Romania’s Parliament, fails to appoint its president and CEO due to pressures from a political group.

Serious and worrying is also the situation of the public radio company (SRR), where the leadership, appointed in 2012 by the ruling party, is known for his management based on fear and harassment.

The crisis in the Romanian Television Corporation (TVR) and the Romanian Radio Corporation (SRR), because of their politicization, affects the freedom of speech and the right of the citizens to be properly informed.

The EFG GM instructs the new elected Steering Committee to:

1. Call on the President of Romania, the Prime Minister and the Romanian Parliament to amend the Law on public service broadcasters (TVR and SRR), in order to guarantee the independence of these institutions and to appoint their managers on the basis of professional criteria discussed with the civil society.

2. To inform the ETUC, the Council of Europe, the European Parliament about the way employees and the union leaders are treated the Public Radio Company were treated.

3. To send an EFJ mission to Romania in order to observe the situation of the Romanian Radio Corporation and the Romanian Television Corporation.

 


26 aprilie 2016

 

Dezastrul de la TVR.

Ce soluții propun foști și actuali conducători ai instituției

Reportaj de Matei DOBROVIE

Andi Lăzescu, fost președinte - director general al TVR, a susținut, marți, 26 aprilie 2016, în cadrul dezbaterii „Statutul TVR și SRR. Condiția depolitizării celor două instituții”, organizată de Asociația Ziariștilor Independenți din România, că, pentru salvarea Televiziunii publice, trebuie schimbat cadrul legislativ, trebuie regândită misiunea acesteia și majorată taxa radio-TV.

Alexandru Lăzescu (Foto: Epoch Times România)

În opinia fostului președinte - director general al TVR, Andi Lăzescu, majorarea taxei, de 4 lei, care este una dintre cele mai mici din Europa, s-ar putea face prin hotărâre de guvern, iar TVR ar trebui să facă și producție (documentare și seriale) pentru care este însă nevoie de bani.

Lăzescu a mai arătat că datoria de 158 de milioane de euro a TVR s-a acumulat în ani de zile, dar momentele cheie în acest sens au fost majorarea salariilor cu 70% până în 2004, semnarea contractului de transmitere a UEFA Champions League și căderea masivă a pieții publicității.

„A existat o presiune mare să dau 50.000 de dolari pentru ca să transmit un meci cu Bute la 5 dimineața… Taxa radio-TV de 4 lei nici nu e ajustată la inflație. Este de patru ori mai mică decât în Serbia… Sunt de acord să reformăm televiziunea, dar orice reformă se face cu bani. În plus, trebuie redefinită misiunea televiziunii. Nu se mai poate merge cu obiectivele din 1994”, a explicat fostul director al TVR.

Lăzescu a criticat și închiderea TVR Cultural, arătând că acest post aducea foarte mult conținut de calitate și transmitea Festivalul George Enescu. În plus, acolo lucrau foarte mulți profesioniști care au fost pierduți.

Referitor la politizarea TVR, el a subliniat că raportul de activitate al unui președinte- director general poate fi respins oricând, după bunul plac al parlamentarilor, iar președinții și membrii Consiliului de Administrație sunt schimbați des. „Povestea cu interesele politice este mică. Marea problema este cu interesele personale în TVR”, a concluzionat Lăzescu.

Teodora Stanciu, Adrian Sturdza, Ioana Diaconescu, Andrei Dimitriu, George Orbean

La rândul său, George Orbean, membru în CA al TVR, propus de guvernul Cioloș și ales de CA pentru poziția de director general al TVR, dar respins de Parlament, a afirmat că cel mai grav lucru este că nu se știe cum s-a acumulat această datorie.

„Acolo este un amalgam de incompetență, impostură, complicitate politică, iresponsabilitate. Nimeni nu mai vorbește despre TVR ca despre o televiziune și nici despre producție, despre ce se face acolo. Este posibil ca în 2016, într-un context internațional despre care românii nu știu nimic, să n-ai un post de televiziune care să mai trezească din somn această populație?”, a adăugat jurnalistul.

În opinia sa, singura soluție de salvare a televiziunii publice este instituirea unei stări de administrare specială pe o perioadă de trei luni „în care lucrurile trebuie stagnate, în sensul că TVR este ținta unei avalanșe de executări silite, legale, corecte, din partea unor oameni care au de luat bani de la TVR și au câștigat în justiție”.

„În aceste trei luni trebuie făcută o ierarhizare a plăților, stabilindu-se și cine dă banii, pentru că banii deocamdată nu există. Guvernul spune că nu poate sprijini Televiziunea publică pentru că este o practică neconcurențială. Pe de altă parte, trebuie definit rolul strategic al acesteia în 2016”, a mai spus Orbean, arătând că TVR trebuie să fie imaginea României în interior și în exterior și să-și stabilească obiective de performanță.

Doina Jela, Andi Lăzescu, Cornel Mihalache, Teodora Stanciu, Adrian Sturdza

Și regizorul Cornel Mihalache, membru supleant al CA al TVR, a subliniat că televiziunea este o Românie în mic, condusă de penali și politizată excesiv, o instituție clientelară. El a reamintit că Parlamentul a respins fără motiv candidaturile lui George Orbean și Monica Ghiurco la funcția de președinte director general al TVR.

Andrei Dimitriu, fost director al Radioului Public, prezent și el la dezbatere, a afirmat că misiunea esențială a TVR și a SRR este aceea de a educa și a criticat lipsa totală de înțelepciune managerială. În opinia sa, comasarea radioului și a televiziunii publice ar fi o gravă eroare, dat fiind că primul „nu are atâta câștig încât să acopere pierderile TVR și astfel riscă să le îngroape pe amândouă”.

Dimitriu consideră că singura soluție pentru TVR este „o variantă grecească, cu transferul datoriilor către o entitate juridică care dă faliment și schimbarea numelui”.

Referitor la politizarea acestor instituții publice, el a subliniat că aceasta se manifestă în primul rând prin iresponsabilitatea de a numi în Consiliul de administrație oameni care nu se pricep la management.

Prin intermediul telefonului și a aplicației Skype, au fost prezenți la dezbaterea „Statutul TVR și SRR. Condiția depolitizării celor două instituții” Brîndușa Armanca (TVR Studioul regional Timișoara) și Vasile Luca (SRR Studioul regional Cluj-Napoca). Ei au prezentat, cu spirit critic, starea dezastruoasă a celor două instituții, propunând soluții raționale de salvare a lor.


Vasile Luca
a dezvăluit umilințele la care a fost supus la Radio Cluj, trecând printr-un proces greu, în urma demiterii sale fără temei din funcția de redactor, proces pe care l-a câștigat, întrucât dreptatea era vizibil de partea lui.

„Situația din TVR și SRR este ca cea din economia națională, care a fost distrusă. Tot astfel se caută distrugerea radioului și televiziunii, instituții de unde s-a furat enorm de mult.” Lucrul acesta a fost posibil din cauza mediocrității conducerii acestor instituții, a politizării lor excesive.

La Radio, PDG Ovidiu Miculescu a mituit sindicatele agreate și a încercat să le distrugă pe cele incomode, precum Sindicatul Unit al Salariaților, condus de Adrian Moise. Cazul lui Adrian Moise este cunoscut de Președintele țării, de Prim Ministrul României, de parlamentari, dar nimeni nu face nimic. Complicități peste tot. Omul acesta, Adrian Moise, luptă de trei ani singur, prin instanțe, împotriva acestor complicități.

„Se dorește, probabil, o împărțire a patrimoniului TVR, care deține proprietăți în buricul târgului. De aceea povestea cu insolvența mă face să fiu suspicioasă”, a punctat Brîndușa Armanca, arătând că politicul a făcut din TVR și din SRR niște instituții clientelare. Politicienii sunt interesați să-și plasează acolo rudele și cunoscuții. Până când nu se vor depolitiza, cele două instituții nu au nicio șansă de a se așeza pe criterii de profesionalism.

Intervenția politicului este vizibilă acum mai mult ca oricând, mai ales în cadrul Comisiei Parlamentare ce nu validează votul din CA al TVR, pentru că persoana aleasă de CA nu coincide cu interesele parlamentarilor. Și la Radio clientelismul politic este acela care domină și nu criteriile de presă. Declarațiile de profit făcute de conducerea SRR nu se susțin.

Ioana Diaconescu, George Orbean

Ioana Diaconescu a citit câteva plângeri primite de la angajați din SRR, împotriva PDG al SRR, Ovidiu Miculescu, și împotriva fostului director al Centrului Cultural Media, Oltea Șerban Parău (condamnată penal la un an cu suspendare, dar reangajată în calitate de consilier tocmai la departamentul unde a comis fapte penale), plângeri în care salariații SRR mărturiseau frica și teroarea instalate în instituție.

Dezbaterea „Statutul TVR și SRR. Condiția depolitizării” a fost organizată de AZIR, în preajma ZILEI MONDIALE A LIBERTĂȚII PRESEI, marcată, în fiecare an, pe 3 MAI.

Matei Dobrovie, Doina Jela

 


 

23 martie 2016

COMUNICAT privitor la situația televiziunii publice

În apărarea principiului respectării legii și al neingerinței politice, Asociația Ziariştilor Independenți din România – AZIR, Secția românească a Asociației Europene a Jurnaliştilor-AEJ, protestează împotriva presiunilor făcute de parlamentarii majorității pentru a poziționa la conducerea TVR candidatul cel mai dezirabil politic. Șicanarea d-lui George Orbean, ales de membrii Consiliului de Administrație al TVR pentru funcția de Președinte-Director General, jocul de-a cvorumul în plen, solicitarea unei ordonanțe de urgență pentru desemnarea PDG, amânarea votului parlamentar ș.a, reprezintă forme de abuz în raport cu Legea 41/1994 a SRR și SRTV și indică un grav dispreț față de proceduri și reguli.

Reamintim că politicienii s-au opus introducerii unor criterii ferme de competență, profil moral, atașament față de valorile democrației etc. în desemnarea membrilor consiliilor de administrație la SRTV și SRR, au ignorat semnalele de derapaj și de incompatibilitate (vezi cazurile Oana Stănciulescu desemnată de PNL, Christel Ungar, nominalizarea Președinției, sau Raico Cornea, desemnat de Grupul parlamentar al minorităților), în schimb inventează din mers criterii atunci când doresc să elimine incomozii. Cerem să înceteze practica schimbării regulilor în timpul jocului și solicităm respectarea votului CA al TVR, ai cărui membri au trecut deja prin filtrul comisiilor parlamentare.

Îndemnăm Consiliul de Administrație al TVR, recent validat de parlament, să nu își modifice votul în alegerea Președintelui-Director General, pentru a da un semnal de autonomie față de comanda politică.

Consiliul Director AZIR/AEJ

 


 

22 martie 2016

Ne face o deosebită bucurie să vă anunțăm că GEORGE ORBEAN, colegul nostru din AZIR, a fost votat de Consiliul de Administrație al TVR (consiliu proaspăt validat de Parlament) în funcția de PREȘEDINTE DIRECTOR GENERAL al TVR.

Asociația Ziariștilor Independenți din România îl felicită din toată inima, îl susține și îi urează izbândă!

 


 

5 March 2016 AEJ protests against seizure of Zaman newspaper in Turkey


On Friday evening the Turkish authorities seized the Istanbul headquarters offices of Zaman, Turkey’s largest circulation newspaper and one of the most outspokenly critical voices in the Turkish media. The action was taken on the basis of a court decision which failed to provide any proper evidence to justify taking the newspaper into forced administration. The Association of European Journalists (AEJ) condemns this blatant attack on press freedom. The authorities‘ abuse of Turkey’s anti-terrorism laws to brand the work of journalists and otherr critical voics as assisting terrorism is absurd and must be ended at once.

The Turkish government’s actions in arbitrarily arresting and imprisoning dozens of journalists, and interfering in the management and editorial policies of media organisaions, contradict Turkey’s international commitments and undermines its claims to be considered as a democracy.

The seizure of the premises of Zaman with the use of massive police force comes only 3 days before EU leaders hold a summit with Turkey. The AEJ expects the European Union and the governments of its member states to forcefully condemn the seizure of Zaman and to demand that Turkey should stop the widespread judicial harassment and other attacks on press freedom, free all members of the media wrongly held in detention, and drop the ongoing criminal cases against numerous editors and journalists.

Otmar Lahodynsky, AEJ President

Tibor Macak, AEJ Secretary General

William Horsley, AEJ Vice-President and Representative for Media Freedom

 


 

04.03.2016

Avertizare pentru comunitatea jurnalistică

Asociația Ziariştilor Independenți din România – AZIR, Secția românească a Asociației Europene a Jurnaliştilor-AEJ, aduce la cunoştința comunității jurnalistice că Adunarea Generală şi Consiliul Director au decis să îl elimine pe Stelian Negrea din organizație pentru grave încălcări ale principiilor etice ale AZIR/AEJ, cât şi pentru fapte penale aflate în competența justiției. Astfel, orice legitimare a lui Stelian Negrea în calitatea de membru al AZIR/AEJ reprezintă uzurpare de calități. Deşi a fost apărat de AZIR-AEJ, atât el cât şi soţia sa, în numele libertăţii presei, Negrea nu s-a dovedit demn de încrederea organizaţiei ci, dimpotrivă, s-a folosit de relaţiile organizaţionale bazate pe respect şi încredere pentru a-şi spori veniturile.

 

In fapt, Stelian Negrea şi-a însuşit fără drept o mare parte din banii de sponsorizare aduşi pentru organizarea Congresului AEJ de la Sibiu din toamna anului trecut, a recurs la manipulări josnice înşelând buna-credință a președintei asociației și a colegilor, pentru a dirija sume către firma proprie, Gershwin s.r.l., aflându-se astfel într-o evidentă situație de incompatibilitate. De asemenea, a refuzat să restituie ştampila şi să prezinte documente justificative pentru banii cheltuiți din contul asociației. Pentru aceste fapte organizația l-a deferit justiției.

 

AZIR/AEJ avertizează întrega comunitate media să se delimiteze de impostură şi să manifeste prudență în relația cu astfel de persoane care compromit profesia de jurnalist.

 

Consiliul Director AZIR

 


 

 

1 Martie 2016

De ziua MĂRȚIȘORULUI,

AZIR

urează tuturor doamnelor și domnișoarelor

o primăvară frumos și bogat înflorită!

Consiliul Director AZIR

1 martie 2016


23.02.2016

 

COMUNICAT

ATENȚIE!!!!

NU semnați petiția online intitulată „Nu distrugeți cultura la Radio România!”!

Ea este inițiată tocmai de distrugătorii culturii la Radio România: Ovidiu Miculescu și condamnata penal Oltea Șerban Parău, susținuți de camarila lor bine remunerată. Ei procedează acum precum hoții care strigă: „Prindeți hoții!”.

În 2013, când tandemul amintit - Miculescu-Parău - scotea din grila postului Radio România Cultural emisiuni esențiale, cele mai mari și rezonante nume din cultura română își exprimau indignarea și revolta față de abuzurile și deciziile dictatoriale ale celor doi „manageri”, decizii distrugătoare de emisiuni culturale și de redactori profesioniști, în paginile revistei „România Literară” din vara acelui an. Cele peste 2000 de semnături au fost total ignorate de cei care clamează acum „Nu distrugeți cultura la Radio!”.

Așadar, NU semnați petiția inițiată de Ovidiu Miculescu și Oltea Șerban-Parău. NU CĂDEȚI ÎN CAPCANĂ! Înseamnă să-i susțineți în funcțiile lor nemeritate, de la „înălțimea” cărora își permit să facă orice, amenințând în stânga și-n dreapta sau cumpărând fidelități.

Teodora Stanciu, Președintă AZIR

Vă rog, trimiteți pe toate canalele și vasele capilare ale internetului acest comunicat! Faceți un bine culturii române autentice și profesioniștilor care o slujesc!

 


23.02.2016

Asociația Ziariștilor Independenți din România, secția română a Asociației Jurnaliștilor Europeni cu sediul la Bruxelles (AZIR/AEJ) aderă la comunicatul  CJI, ActiveWatch şi COM şi sesizează public Avocatul Copilului** să ia măsuri în apărarea drepturilor minorului vizat de scrisoarea Oanei Stacu Zamfir publicată în Jurnalul naţional şi difuzată pe Antena 3.

Copiii nu au ce căuta în bătăliile mediatice ale adulților

Centrul pentru Jurnalism Independent, Active Watch și Convenția Organizațiilor de Media condamnă modul în care angajata postului de televiziune Antena 3, Oana Stancu Zamfir, Jurnalul Național și televiziunea Antena 3 au ales să expună un copil într-o dispută publică, în care acesta nu are niciun fel de rol.

Scrisoarea apărută sub semnătura Oanei Stancu Zamfir, publicată de Jurnalul Național și de Antena3, violează una dintre cele mai sensibile norme ale practicii jurnalismului, protecția copilului. Autoarea a publicat un text în care se adresează unei minore pe care o identifică explicit și pe care o folosește fără scrupule morale ca intermediar într-o bătălie cu un jurnalist. Din perspectiva eticii profesionale, opțiunea Oanei Stancu Zamfir este incalificabilă, ea, împreună cu instituțiile media care i-au preluat textul, demonstrând că în cultura instituțională în care funcționează, nu numai respectul pentru valorile profesionale dar nici respectul pentru lege* nu au nici o valoare.

Organizațiile semnatare solicită Consiliului Național al Audiovizualului să se sesizeze și să aplice legea. Invităm publicul să dovedească maturitate și responsabilitate în relația cu produsele media pe care le consumă. Derapajele trebuie sancționate nu doar de comunitatea profesională și de autoritățile competente, ci și de publicul a cărui potectie este invocată de aceste mass-media.

Reamintim că libertatea de exprimare este un instrument puternic, iar cei care o folosesc trebuie să dea dovadă de o responsabilitate pe măsură.

Razvan Martin

Coordinator of the FreeEx Program

ActiveWatch – Media Monitoring Agency

Member of Reporters Sans Frontiers and IFEX networks

Phone: +40729199393 (mobile), +4021 313 40 47; Fax: +4021-637.37.67;

mailto: This e-mail address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it. ; This e-mail address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it. ;

Address: Strada Cl. Plevnei nr. 98, bl. 10C Sector 1 Bucuresti, Romania.

*articolele de lege care considerăm că au fost încălcate

Legea nr. 504 – Legea Audiovizualului

Art. 39 Este interzisă difuzarea, în cadrul serviciilor de programe de televiziune şi de radiodifuziune, de programe care pot afecta grav dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor, în special programele care conţin pornografie sau violenţă nejustificată

Decizia nr. 220 din 24 februarie 2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual

Art 2. Furnizorii de servicii media audiovizuale au obligația să respecte principiul interesului superior al minorului.

Art 3. (1) Minorul are dreptul la protejarea imaginii și vieții sale intime, private și familiale.

(3) Dreptul minorului la respectarea vieții private și la propria imagine prevalează în fața necesității de informare, cu atât mai mult în cazul minorului aflat în situații dificile.

** Avocatul Copilului este denumirea adjunctului specializat în drepturile copilului, potrivit unei propuneri legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, republicată, cu modificările si completările ulterioare. „Art. 122(1) Avocatul Copilului acţionează în vederea dezvoltării depline şi armonioase a copilului, înţeles ca orice fiinţă umană, de la concepţie, până la 18 ani, cu respectarea demnităţii  şi a  opiniei acestuia, în vederea asigurării unui regim special de protecţie şi asistenţă în realizarea drepturilor sale. (2) Avocatul Copilului desfăşoară activităţi în vederea exercitării şi protecţiei drepturilor copilului, împotriva violenţei, cruzimii, exploatării, coruperii, neglijării şi a oricăror alte rele tratamente.